S-a născut în cetatea Neocezareea din Pont, într-o familie păgână, şi a primit o educaţie laică desăvârşită, studiind filosofia, retorica şi dreptul. Pentru a-şi completa studiile, a plecat împreună cu un prieten al său în Cezareea Palestinei, unde l-a întâlnit pe Origen (185-254), marele cărturar creştin al vremii, care pentru ereziile pe care le-a susţinut după aceea a fost condamnat de Biserică.

Pentru virtuţile lui alese, la întoarcerea în patrie, a fost hirotonit episcop al Neocezareei. Prin el, Dumnezeu a lucrat mulţime de fapte minunate, în special vindecări, motiv pentru care a fost numit "Taumaturgul".

În timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Diocleţian (284-305), Sfântul Grigorie i-a sfătuit pe creştini să fugă şi să se ascundă, ca nu cumva, înfricoşându-se de cruzimea chinurilor, să se lepede de credinţă.

Într-un timp, Sfântul Grigorie, săvârşindu-şi obişnuitele rugăciuni către Dumnezeu, s-a tulburat foarte tare şi a stat neclintit mult vreme tăcând, ca şi când ar fi fost martor la o privelişte de umilinţă. Într-un sfârşit s-a luminat la faţă şi, umplându-se de bucurie, a început cu mare glas a mulţumi lui Dumnezeu. L-a întrebat atunci diaconul: "Care este pricina schimbării tale, Părinte, ca adineauri erai tulburat şi acum te arăţi vesel?" Iar Sfântul i-a răspuns: "Am văzut, fiule, o vedenie minunată cu un copil mic, luptându-se cu diavolul cel mare şi, biruindu-l pe diavol, l-a aruncat la pământ".

Diaconul nu a înţeles şi iarăşi a zis Sfântul: "Un copil creştin cu numele Troadie a fost adus la judecată înaintea prigonitorului, şi după multe şi grele chinuri a fost omorât pentru Hristos, iar el acum merge la cer cu prăznuire. Deci eu mai întâi eram tulburat, căci mă temeam ca nu cumva să-l biruie chinurile şi să se lepede de Hristos. Dar acum, văzându-l săvârşindu-şi nevoinţa muceniciei şi mergând către cer, mă bucur" (Vieţile Sfinţilor).

Ajungând la adânci bătrâneţi şi apropiindu-se de sfârşitul vieţii, Sfântul Grigorie Taumaturgul i-a întrebat pe cei ce stăteau înaintea lui: "Câţi necredincioşi se mai află încă în Neocezareea?" şi i-au răspuns că numai şaptesprezece sunt cei care se mai ţin de închinarea la idoli, iar cetatea întreagă crede în Hristos.

Atunci Sfântul a spus: "Slavă lui Dumnezeu, căci atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie numai şaptesprezece creştini am aflat, toată cetatea fiind idolatră. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâţia necredincioşi câţi credincioşi s-au aflat întâi, căci acum toată cetatea este a lui Hristos."

A trecut la Domnul la adânci bătrâneţi, mulţumind Lui Dumnezeu pentru lucrarea atât de rodnică pe care a săvârşit-o în viaţă, aducând la credinţă mulţime de oameni, notează Agerpres.