Sfântul Avdie era din pământul Sichem, dintr-un sat care se numea Vitaharam şi slujea la curţile împăraţilor lui Israil, fiind administrator al casei împărăteşti a lui Ahav.

Din tinereţe se temea foarte mult de Domnul, iar când poporul Israil s-a depărtat de Dumnezeu şi se închina idolului Baal, Avdie slujea adevăratului Dumnezeu al părinţilor săi, Care a mântuit pe Israil din Egipt, trecându-l prin Marea Roşie.

Când Isabela, soţia regelui Ahav, voia să ucidă pe toţi prorocii Domnului, Avdie a luat o sută de bărbaţi proroci şi i-a ascuns câte cincizeci în câte două peşteri, hrănindu-i pe dânşii cu pâine şi cu apă în vremea foametei ce a fost în zilele Prorocului Ilie.

După moartea regelui Ahav, Sfântul Avdie a fost căpetenie în armată, unul dintre cei trei conducători însărcinaţi de regele Ohozia, fiul lui Ahav, cu prinderea şi aducerea prorocului Ilie. Peste doi dintre cei trei comandanţi a căzut foc din cer, după cuvântul prorocului, iar cel de-al treilea, Avdie, apropiindu-se cu smerenie şi închinându-se în genunchi înaintea Sfântului Ilie, l-a rugat pentru a-i cruţa sufletul său şi al celor care îl însoţeau.

Sfântul Ilie l-a cruţat şi l-a ridicat în picioare, ducându-se împreună cu el la rege.

Din acel moment Sfântul Proroc Avdie a lăsat slujba sa şi a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul prorociei, potrivit Agerpres.