Originar din Antiohia Siriei, Sfântul Nichifor a trăit în timpul împăratului roman Valerian (253-260).

În vreme ce preotul Saprichie era dus pentru a fi ucis după multe chinuri pe care le îndurase mărturisind numele Lui Hristos, Sfântul Nichifor i-a ieşit acestuia în cale rugându-se să-l ierte, căci după o caldă prietenie între cei doi se iscase o mare vrajbă.

"Te rog, mucenice al lui Hristos, iartă-mă de ceea ce ţi-am greşit ca om, căci este scris: 'Cereţi şi se va da vouă; dă-mi, deci, iertare'", zicea Sfântul Nichifor.

"Acestea şi altele asemenea spunând Nichifor, nu l-a ascultat împietritul la inimă, prietenul său, Saprichie, nici nu s-a înduplecat, fiind rugat de atâtea ori, neaducându-şi aminte de ceea ce s-a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Ci şi-a închis urechile inimii şi ale trupului ca o aspidă surdă care nu aude glasul vânătorilor" (Vieţile Sfinţilor).

Pentru aceasta şi Dumnezeu a luat darul Său de la Saprichie, care lipsit deodată de curaj şi încredere, a cerut să nu fie ucis că va jertfi zeilor, notează Agerpres. 

Văzând Sfântul Nichifor că Saprichie a căzut cu totul din sfânta credinţă şi s-a lepădat de Hristos, a început a striga cu glas tare către călăi: "Eu sunt creştin şi cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Saprichie s-a lepădat! Deci, tăiaţi-mă pe mine în locul lui" (Vieţile Sfinţilor).

Atunci unul dintre călăi a alergat şi a spus judecătorului despre mărturisirea de bună voie a Sfântului Nichifor, iar acesta a hotărât să fie omorât.

Sfântul Nichifor a fost ucis în ziua de 9 februarie.