În acest extras din Happiness Studies, expertul în fericire Tal Ben-Shahar explică cele cinci elemente diferite ale stării de bine.

Numeroase cercetări efectuate de psihologi în ultimele decenii indică în mod clar valoarea cultivării fericirii. Această valoare se extinde dincolo de beneficiul evident inerent experienței fericirii: faptul că e bine să te simți bine.
Iată doar câteva exemple:

Creșterea fericirii îmbunătățește relațiile personale și profesionale.

Fericirea este asociată cu un sistem imunitar mai puternic, iar oamenii mai fericiți trăiesc mai mult.

Fericirea și bunătatea sunt strâns legate, în sensul că fericirea îi face pe oameni să se comporte mai amabil și mai generos, iar la rândul lor, generozitatea și bunătatea contribuie la fericire.

La locul de muncă, un sentiment mai mare de bunăstare crește ratele de retenție și de implicare a angajaților, încurajează inovarea, reduce epuizarea și crește atât productivitatea angajaților, cât și performanța organizațională.

„Având în vedere aceste beneficii tangibile și măsurabile ale fericirii, ar părea firesc să prețuim fericirea și să o apreciem.

Pe de altă parte - și aici lucrurile se complică și devin confuze - există, de asemenea, cercetări care sugerează că accentul prea mare pus pe fericire ar putea fi autodistructiv. Un studiu realizat de o echipă de la Universitatea din Denver în 2011, de exemplu, a constatat că persoanele care pun mare preț pe fericire au mai multe șanse să fie singure - o caracteristică strâns legată de nefericire sau chiar de depresie.

Cercetătorul principal al studiului, Iris Mauss, a teoretizat că o concentrare intensă asupra atingerii fericirii ar putea să-i determine pe oameni să neglijeze chiar părțile vieții lor - relațiile cu ceilalți sau îngrijirea de sine, de exemplu - care ar putea contribui la fericirea lor. Este, așadar, valorizarea fericirii un lucru rău? Totuși, dacă nu o prețuim, de ce să ne obosim să o urmărim? Poate că autoamăgirea este calea de urmat? Cu alte cuvinte, ne spunem nouă înșine că, deși dedicăm mult timp căutării ei, fericirea nu este de fapt importantă pentru noi?

Rămânem în fața unui paradox shakespearian: să prețuim fericirea sau să nu prețuim fericirea, aceasta este întrebarea! Rezolvarea paradoxului constă în necesitatea de a prețui (și de a urmări) acele elemente care conduc indirect la fericire. John Stuart Mill, filozof britanic din secolul al XIX-lea, susținea că: "Sunt fericiți doar cei care au mintea fixată pe un alt obiect decât propria fericire... Țintind astfel spre altceva, ei găsesc fericirea pe parcurs"”, spune Tal Ben-Shahar .

Fericirea nu trebuie căutată

Ce ar putea fi acel "altceva"? Aici intervine conceptul de Wholebeing, care rezolvă paradoxul prin mutarea atenției noastre de la căutarea directă a fericirii la căutarea acelor elemente care conduc indirect la fericire. Mai exact, fiecare element al Wholebeing - fiecare parte care alcătuiește întregul - constituie o cale indirectă către tărâmul promis al fericirii. Care sunt aceste elemente, aceste părți, aceste căi indirecte?

În conformitate cu natura interdisciplinară a studiilor privind fericirea - care face legătura între Est și Vest, bazându-se pe lucrările filosofilor, economiștilor, psihologilor și biologilor - Wholebeing poate fi privită ca pe o variabilă multidimensională, cu multiple fațete, care include următoarele cinci elemente, care împreună formează acronimul SPIRE.

Cele cinci lucruri de care ai nevoie pentru a fi fericit

Bunăstarea spirituală

Majoritatea oamenilor asociază spiritualitatea cu religia, mai exact cu credința în Dumnezeu. Deși spiritualitatea poate fi cu siguranță găsită în religie, este posibil să parcurgi o cale spirituală independent de religie.

Starea de bine spirituală se referă la importanța găsirii unui sens și a unui scop în viață, precum și la ridicarea experiențelor obișnuite în experiențe extraordinare prin prezența conștientă.

Bunăstarea fizică

Înțelegerea faptului că mintea și corpul sunt conectate - o înțelegere care sfidează o abordare occidentală afectată de dualism - este esențială pentru bunăstarea fizică. Psihicul și fizicul nu sunt două entități separate și independente, ci mai degrabă conectate și interdependente; fericirea nu depinde fie de minte, fie de corp, ci de ambele.

Pentru a ne împlini potențialul de Wholebeing, trebuie să ne satisfacem nevoile de exerciții fizice, de anumiți nutrienți, de somn și de atingere.

Bunăstarea intelectuală

În timp ce legătura dintre cât de inteligenți suntem și fericirea noastră este ambiguă, există o legătură puternică și clară între modul în care ne folosim intelectul și fericirea noastră. Contrar a ceea ce legiuni de educatori și părinți bine intenționați par să sugereze, o medie excelentă și intrarea la o facultate de top nu deschid calea spre fericire.

Mai degrabă, curiozitatea și deschiderea, precum și implicarea profundă în învățare, sunt elementele de bază ale bunăstării intelectuale și, prin extensie, ale Wholebeing.

Bunăstarea relațională

Predictorul numărul unu al fericirii nu sunt banii sau prestigiul, nici succesul sau laudele, ci cantitatea și calitatea timpului pe care îl petrecem cu oamenii la care ținem și care țin la noi.

Întreținerea unor relații sănătoase constituie nucleul unei vieți pline și satisfăcătoare. Dar nu doar legătura noastră cu prietenii, familia sau colegii contează; cultivarea unei relații sănătoase cu noi înșine este esențială dacă vrem să ne bucurăm de relații sănătoase cu ceilalți.

Bunăstarea emoțională

Emoțiile joacă, desigur, un rol important în experiența noastră generală de fericire. Ele ne informează gândurile și faptele - și sunt rezultatele gândurilor și faptelor noastre. Bunăstarea noastră emoțională depinde de capacitatea noastră atât de a cultiva emoțiile plăcute, cum ar fi bucuria și recunoștința, cât și de a le gestiona într-un mod sănătos pe cele dureroase, cum ar fi invidia și tristețea.

Concentrându-ne pe elementele SPIRE, fiecare dintre acestea conducând indirect la o viață mai fericită, ocolim capcana paradoxului fericirii. În timp ce valorizarea ridicată și urmărirea directă a fericirii se poate întoarce împotriva noastră, ne putem bucura de niveluri mai ridicate de Wholebeing angajându-ne în activități care au un sens personal (cultivarea bunăstării spirituale), făcând exerciții fizice în mod regulat și mâncând sănătos (bunăstare fizică), învățând continuu (bunăstare intelectuală), petrecând timp cu un prieten drag sau cu un membru al familiei (bunăstare relațională) și scriind despre sentimentele noastre sau angajându-ne în activități distractive (bunăstare emoțională).