Potrivit cercetătorilor, câinii miros de până la 10.000 de ori mai bine decât noi. Acest lucru se datorează în parte faptului că au aproximativ 220 de milioane de receptori de miros, în timp ce oamenii au doar 5 milioane. Dar, de asemenea, câinii inspiră în respirații scurte de până la 300 de ori pe minut, ceea ce înseamnă că celulele lor olfactive captează în mod constant noi mirosuri. Acești factori sunt cei care îi fac să fie eficienți - și adorabili - detectori de boli în timp real.

Atunci când suntem bolnavi, producem compuși care plutesc în jurul nostru. În stări infecțioase sau de boală, compușii organici volatili (COV) sunt emiși în respirație, sânge, transpirație și urină, creând un volatilom sau o "aură" de molecule în jurul corpului uman. Acești COV au adesea ca rezultat modificări ale mirosului corporal, care, conform studiilor, sunt detectabile de către câini, potrivit NewAtlas. Dar ce afecțiuni sunt capabili să detecteze câinii?

Iată opt boli pe care prietenii noștri blănoși se pricep în mod deosebit să le adulmece.

Cancerul

Potrivit cercetărilor, câinii dresați pot detecta diferite tipuri de cancer, inclusiv melanomul, cancerul colorectal (intestin), pulmonar, ovarian, de prostată și de sân. Un studiu realizat în 2021 a constatat că un câine dresat putea adulmeca cancerul de sân din probele de urină a 200 de persoane cu o precizie de 100%. Dintre aceste persoane, 40 aveau cancer de sân, 182 aveau alte tipuri de cancer, iar la 18 s-a constatat că nu aveau cancer.

Dar câinii nu trebuie neapărat să fie dresați pentru a detecta cancerul. Într-un studiu de caz din 2013, un alsacian, care se întâmpla să fie un câine de salvare, a lins în mod persistent o leziune asimptomatică în spatele urechii stăpânului său în vârstă de 75 de ani. După ce a fost consultat de medicul său, bărbatul a fost diagnosticat cu melanom malign.

Diabet

Câinii de alertă pentru diabetici (DAD) sunt câini de serviciu care sunt special antrenați să își alerteze stăpânii cu privire la nivelurile ridicate și scăzute ale glicemiei; ambele afecțiuni care pot pune în pericol viața. Un studiu din 2016 din Marea Britanie a sugerat că o scădere a glicemiei produce un COV numit izopren, care nu este detectabil de către oameni, dar pe care câinii îl pot mirosi. Un studiu publicat în 2019 care a analizat fiabilitatea câinilor în detectarea glicemiei a constatat că, deși a existat o variabilitate între câini individuali, în medie 81% dintre alerte au avut loc atunci când nivelurile de zahăr au fost "în afara intervalului", adică prea mari sau prea mici.

Narcolepsie

Narcolepsia este o tulburare neurologică pe tot parcursul vieții care afectează capacitatea creierului de a regla ciclurile somn-veghe, lăsând oamenii predispuși la atacuri bruște de somn care, în funcție de momentul în care apar, pot fi periculoase. Într-un studiu din 2013, câinii dresați au detectat 11 din 12 narcoleptici, ceea ce i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că pacienții cu narcolepsie produc un miros distinct detectabil de către câini.

Epilepsie

La fel ca narcolepticii, studiile au descoperit că persoanele cu epilepsie produc un miros specific, perceptibil de către câinii dresați, care avertizează asupra unei crize iminente. Chiar și în cazul pacienților cu diferite tipuri de epilepsie, care produc diferite tipuri de crize, câinii au fost capabili să detecteze "mirosul de criză" cu o sensibilitate între 67% și 100%.

Câinii neantrenați sunt, de asemenea, capabili să detecteze convulsiile. Într-un studiu din 2019, 19 câini neantrenați de diferite rase au prezentat toți o creștere semnificativă a comportamentelor de căutare a atenției - cum ar fi stabilirea contactului vizual cu o persoană - atunci când au detectat mirosuri din probele de transpirație prelevate de la epileptici, comparativ cu probele de la non-epileptici. S-a sugerat, de asemenea, că câinii detectează crizele epileptice prin preluarea unor indicii comportamentale, mai degrabă decât biologice. Indiferent, rezultatul final este același.

Migrene

Există mai multe faze ale unei migrene, prima fiind faza premonitorie, care se poate prezenta cu semne de avertizare precum schimbări de dispoziție, pofte alimentare, greață și ceață cerebrală. Multe dintre dovezile din jurul câinilor care detectează migrena sunt anecdotice, dar 53,7% dintre cei 1.029 de adulți care suferă de migrenă au declarat că comportamentul câinelui lor (neantrenat) s-a schimbat înainte sau în timpul fazei inițiale a migrenei, schimbările fiind observate, de obicei, cu două ore înainte de debutul simptomelor. Comportamentul de alertă al câinelui a inclus privirea fixă, refuzul de a pleca de lângă stăpânul lor, așezarea pe stăpânul lor sau împingerea acestuia în pat sau pe canapea.

Boala Parkinson

Un studiu chinezesc recent a evaluat acuratețea cu care câinii adulmecători pot face distincția între pacienții cu boala Parkinson (PD) care au fost tratați cu medicamente, cei cu PD care nu au fost tratați cu medicamente și un grup de control. La persoanele care erau medicamentate, câinii au prezentat o sensibilitate de 91%, în cazul pacienților cu PD nemedicamentați, sensibilitatea a fost de 89%.

În prezent, este în desfășurare un studiu clinic pentru a evalua capacitatea câinilor de a discerne pacienții cu PD de cei care nu suferă de această boală, în vederea utilizării lor pentru a asigura un diagnostic precoce al bolii.

Malarie

Cercetările au descoperit că persoanele infectate cu malarie produc un miros care le face mai atractive pentru țânțari. În cadrul unui studiu din 2019, copiii din Gambia cu și fără malarie asimptomatică au primit șosete pe care să le poarte peste noapte. După ce au mirosit șosetele, doi câini dresați au reușit să identifice corect 70% dintre copiii cu malarie și 90% dintre copiii sănătoși, detectând chiar și copiii cu încărcături parazitare scăzute.

COVID-19

O analiză recent publicată a studiilor existente, revizuite de colegi, a concluzionat că câinii dresați pentru mirosuri sunt la fel de eficienți și adesea mai eficienți în detectarea COVID-19 decât testele pe care le folosim în prezent, atât testele PCR, cât și testele rapide de antigen (RAT). Iar capacitatea unui câine de a detecta virusul SARS-CoV-2 nu este împiedicată de prezența altor virusuri, cum ar fi răceala sau gripa comună.

Aceste studii demonstrează capacitatea celui mai bun prieten al omului de a fi un mijloc ieftin, dar rapid și precis de detectare a bolilor. Dar, în ciuda acestui fapt, câinii nu sunt folosiți pe scară largă în acest scop.

Deși în ultima vreme a existat un efort concertat de a dezvolta biosenzori avansați din punct de vedere tehnologic (și relativ costisitori) pentru a diagnostica boli, poate că ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe simțul avansat al mirosului câinelui. Folosim deja câini ca animale de terapie în unele spitale și centre de îngrijire a bătrânilor. De ce să nu le folosim super mirositoarele lor înnăscute pentru a detecta boli și în aceste locuri?