Potrivit WhyChristmas, bradul veșnic verde a fost folosit în mod tradițional pentru a sărbători festivalurile de iarnă păgâne și ulterior creștine de mii de ani. Păgânii au folosit ramurile pentru a-și decora casele în timpul solstițiului de iarnă, deoarece i-au făcut să se gândească la primăvara viitoare. Romanii foloseau brazii pentru a-și decora templele la festivalul dedicat lui Saturn. Creștinii o folosesc ca semn al vieții veșnice cu Dumnezeu.

Prima persoană care a adus un pom de Crăciun într-o casă  a fost pastorul german din secolul al XVI-lea Martin Luther.

La început, o figură a Pruncului Iisus a fost pusă pe vârful copacului. De-a lungul timpului s-a schimbat într-un înger / zână care le spunea păstorilor despre Isus sau o stea așa cum au văzut Înțelepții. În epoca victoriană, arborele ar fi fost decorat cu lumânări pentru a reprezenta stele. În multe părți ale Europei, lumânările sunt încă folosite pentru decorarea pomilor de Crăciun. Luminițele bradului de Crăciun reprezintă stelele din paradis, iar steaua din vârf este identificată ca fiind steaua de la Betleem, urmată de cei trei magi în căutarea lui Iisus. Bradul de Crăciun reprezintă viața și lumina infinită, prin acele pomului care sunt îndreptate în sus, către ceruri.