Este o piesă la care se râde mult, dar totodată o piesă care tratează un subiect complex, dar și ușor de priceput și digerat. Cine a trăit în comunism își amintește de această „poveste”:

Fifi și Bebe, proaspăt absolvenți – ea de Medicină, el de Agronomie – socotesc că singura șansă de a triumfa asupra politicii de repartizare, care le anunță un viitor în mediu rural, ar fi să lege o căsătorie de conveniență cât să păcălească ochii sistemului, dar nu și inimile partenerilor adevărați: Tiberiu și Muki. Însă, odată început jocul, fiecare mutare deschide uși către lumi surprinzătoare. Șah! Și mat!

Și de aici încolo s-a râs mult. M-am bucurat că am revăzut-o pe Corina Dănilă și mi-au plăcut mult și tinerii actori care au fost aleși dintr-un casting cu vreo 250 de participanți. Și se pare că au fost aleși bine din moment ce - m-am uitat prin sala de la Teatrul Dramaturgilor - toată lumea se uita la scenă, nimeni nu era cu ochii prin telefon.

Vlad Vîlciu, Ana Vîlcu, Georgiana Ionescu, Dani Ionescu, Emanuel Varga au fost tinerii talentați care ne-au plimbat prin Siciliana, aducându-ne parfumul nostalgiei vechiului București. Și-au interpretat cu o vervă fantastică, aveai senzația că au mulți ani experiență, alături de „părinții” Corina Dănilă și Adrian Păduraru, doi actori cu foarte multă experiență.

Practic, niște tineri de vreo 20 și ceva de ani ne-au dus în comunism să vedem cum era pe vremea când, după terminarea facultății, trebuia să pleci undeva la țară, într-un sat uitat de lume, departe de familie, prieteni și, mai ales, departe de farmecul Bucureștiului. Iar cei trecuți de 50 ani s-au întors în timp. Și tocmai ăsta mi s-a făcut farmecul! Că niște tineri de 20 și ceva de ani ne-au adus comunismul autentic, pentru două ore.

Deși... nu știu ce să zic, dacă a fost chiar o întoarcere în timp pentru că - până la urmă - ca și pe vremuri, oamenii sunt și acum piese pe tabla de joc a vieții, a iubirii, indiferent de sistemul politic. Și, de multe ori, iubirea are și politică în ea.

În Siciliana o să vedeți comicul de situație, de moravuri, de limbaj, cu răsturnări de situație, dar și soluții surprinzătoare care apar pe parcurs.

Nu sunt critic de teatru, v-am povestit ca simplu spectator, iubitor de teatru, iubitor de comedii. De ce ai nevoie după o zi de muncă? De o comedie, cu adevărat, bună. Mai departe... vă las să descoperiți voi. A fost și cu muzică din comunism, s-a cântat și la pian chiar pe scenă. Pentru două ore, am trăit ca-n comunism, ce-i drept într-o familie de bogați.

Favoritul meu a fost Emanuel Varga. De ce? O să vedeți la Teatrul Dramaturgilor Români din București.

Și dacă tot l-am pomenit pe Emanuel Varga, iată ce a spus despre spectacol:

„În următoarele zile vorbim puțin despre noul spectacol drag mie pe care cred că trebuie sa îl vedeți. Azi voi povesti despre piesa "Siciliana", de Aurel Baranga. Siciliana e o comedie cu care m-am întâlnit în anul 3 de facultate. Avea sa fie spectacolul nostru de licență, dar pandemia a avut alte planuri.

Dorul a rămas, și la fel și regretul, dar 4 ani mai târziu Siciliana avea să revină în viața mea și să îmi demonstreze că lucrurile bune apar la momentul potrivit. Textul e ceva complex, dar învelit într-o mantie ușor de priceput și de ingerat. Cred că asta m-a cucerit când l-am citit prima dată, faptul că dacă te oprești o secundă din chicotit la poantele matematic plasate, descoperi subtilități pe care "nenea" Aurel Baranga nu ți le aruncă în față, ci te lasă pe tine să le găsești pe cele cu care vei rezona cel mai mult. Cam ăsta e farmecul piesei: dacă vrei să fie simplă, e simplă, iar dacă vrei să te uiți mai atent vei găsi inevitabil ceva profund în spate”

Premiera a fost la Teatrul Dramaturgilor Români, instituție publică de cultură în subordinea Primăriei Municipiului București. Spectacolul este de Aurel Baranga, regia Toma Enache, scenografia: Maria Dore, asistent scenografie: Ada-Maria Zaharia.