Mulți părinți rămân cu sentimente de vinovăție după ce țipă la proprii copii, iar acest comportament este cauzat și de tratamentul pe care respectivii adulți l-au avut în copilărie. Specialista trage un semnal de alarmă și spune că aceste detalii trebuie modificate, pentru binele copiilor, dar și al părinților.

Urania Cremene vede o legătură între trigger-ii emoționali și țipatul asupra copiilor. Ea spune că, din cauza problemelor nerezolvate din copilărie, micuții apasă fără să vrea toate butoanele posibile care ne fac să țipăm sau să avem un comportament agresiv față de ei.

Specialista vine și cu o rezolvare în același timp, care durează mai mult timp în funcție de fiecare persoană în parte.

„A ajunge în punctul de a nu mai țipa presupune un proces lung, poate nu ca la terapie, deși poate dura și ani, iar terapia nu e o alegere proastă. E un proces complex și conștient care presupune că te uiți la tine din afară. Ca părinte sau adult, te întrebi ce buton mi-a apăsat copilul meu de m-am enervat. Ce am făcut și de unde vine asta?”, transmite Urania Cremene, în podcastul Ilincăi Vandici.

De ce e important acest proces

Procesul de reglare a comportamentului față de copii presupune un drum anevoios. Astfel, mulți dintre noi ne vom regăsi în fața unor cuvinte care ni s-au repetat și nouă în copilărie - lucru care nu este sănătos pentru relația părinte-copil.

„De multe ori, ne trezim spunând copiilor noștri lucruri pe care le-am auzit acum 30-40 de ani. Eu una mă surprind. De unde a ieșit chestia asta? Cine a zis asta? Mama? Ah, e o placă pe care am auzit-o de la bunica de nu știu câte ori.

E foarte important acest proces, altminteri, ce fac părinții de multe ori e că trăiesc cu un continuu sentiment de vinovăție. Am țipat la copil, n-am vrut să fac asta, l-am bruscat, copilul se uită cu acei ochi specifici. Cu cât e mai mic, cu atât e mai înspăimântat de acești balauri care devin părinții brusc”, mai punctează specialista.

E ca o adicție

Mai departe, Urania Cremene precizează cum părintele se umple de vinovăție, și că sistemul vechi trebuie înlocuit cu un altul, altfel nu vom putea schimba atitudinea toxică față de copii. Autodezvoltarea joacă un rol cheie în tot acest proces despre care vorbește specialista.

„Părintele își promite că nu va mai face asta, că nu va mai țipa niciodată. Nu are cum să iasă chestia asta pentru că orice sistem trebuie înlocuit de un altul. A-ți propune doar să nu mai faci e doar primul pas. Faci o gaură, cu ce o umpli? Trebuie să o umpli cu alt sistem, altă metodă, iar asta se învață.

Trebuie să fie cineva lângă tine care să-ți ghideze pașii către altă metodă. E o adicție, dacă vrei, adică un comportament inconștient care ne face să reacționăm ca un arc în anumite circumstanțe.

Trebuie să devină conștient și să-l înlocuim cu alt proces conștient care durează până să devină inconștient. Unora le iese mai repede, altora mai greu, dar ține de fiecare. De asta zic că suntem cea mai bună variantă de părinți azi, că asta ne duce mai departe. Cu cât devenim noi mai buni, cu atât devenim și părinți mai buni”, încheie Urania Cremene, în podcastul „Te ascult”.