Deși vitamina K este destul de puțin cunoscută, este esențială pentru menținerea sănătății pe măsură ce îmbătrânim. Diferiți experți și organizații, precum Pablo García de Frutos, directorul Grupului de Hemostază și Imunitate al Institutului de Cercetări Biomedice din Barcelona, sau Institutul Național de Sănătate (NIH) din Statele Unite, subliniază calitățile acestui micronutrient esențial.

Istoria vitaminelor și descoperirea vitaminei K

Acum un secol, vitaminele erau vârful științei. Biochimistul Casimir Funk a inventat termenul „vitamină” în 1912 pentru a se referi la substanțele esențiale din dietă. De la izolarea tiaminei în 1910 până la descoperirea vitaminei K în 1943, studiul acestor substanțe a fost un domeniu activ, marcat de mai multe premii Nobel.

Conform explicațiilor lui Pablo García de Frutos, istoria vitaminei K este strâns legată de coagularea sângelui. Numele său provine din cuvântul danez „koagulation” și descoperirea sa a fost rezultatul detectării unei substanțe dietetice cu efect antihemoragic. Totuși, abia în anii '70 am început să înțelegem complet modul său de funcționare.

Vitamina K joacă un rol crucial în modificarea aminoacizilor care alcătuiesc proteinele, cunoscute sub numele de „proteine dependente de vitamina K”. Dintre acestea, se remarcă protrombina, regulatorul central al cascadei de coagulare. Modificarea ireversibilă introdusă de vitamina K duce la formarea acidului gamma-carboxiglutamic, capabil să atragă ioni de calciu, oferind funcții speciale acestor proteine.

Deși mamiferele și oamenii folosesc vitamina K pentru funcții biologice esențiale, domeniul său de acțiune se extinde și la alte forme de viață, cum ar fi conul de pânză de aur, care folosește neurotoxine dependente de vitamina K pentru a vâna prada.

Te-ar putea interesa și: Cine nu ar trebui să mănânce struguri sub nicio formă! Acestea sunt persoanele care ar trebui să stea departe de aceste fructe delicioase

Proteina dependentă de vitamina K

În anii '90, a fost descoperită o nouă proteină dependentă de vitamina K, GAS6, asemănătoare cu proteinele de coagulare. Această proteină și partenera sa, proteina S, joacă un rol vital în ajutarea celulelor sistemului imunitar să repare țesuturile deteriorate. Mecanismul său de acțiune constă în reglarea inflamației, ajutând la eliminarea celulelor aflate în proces de moarte ireversibilă și la regenerarea unor celule noi.

Cheia îmbătrânirii sănătoase

Pe măsură ce îmbătrânim, deteriorarea celulelor contribuie la procesul de îmbătrânire. Aici intervin sistemele de reparare, precum proteinele dependente de vitamina K, care devin tot mai importante odată cu vârsta.

Pentru a menține o îmbătrânire sănătoasă, diverși oameni de știință propun creșterea aportului de vitamina K, în special în rândul persoanelor vârstnice. Acest lucru nu doar că ar putea preveni calcificarea vaselor de sânge și îmbunătăți sănătatea osoasă, dar ar putea și să întărească sistemele de reparare a țesuturilor.

Te-ar putea interesa și: Ce efect are asupra organismului consumul zilnic de ouă, potrivit științei

Unde găsim vitamina K în dietă?

Deficiența de vitamina K este rară, deoarece se găsește în alimentele obișnuite din dieta mediteraneană. Legumele cu frunze verzi, precum spanacul, broccoli, conopida, varza sau varza de Bruxelles sunt surse excelente. De asemenea, sunt incluse pătrunjelul, busuiocul sau coriandrul. Uleiurile vegetale, cum ar fi cel de măsline sau de soia, varza murată, gălbenușurile de ou și fructele precum kiwi sau afine sunt, de asemenea, bogate în acest micronutrient esențial, relatează 20minutos.es.