Pentru a-ți da seama cum să nu-ți mai rozi unghiile, este important să înțelegi de ce ai început. Potrivit lui Hong Yin, MD, psihiatru clinician, comportamente precum mușcatul unghiilor sunt adesea un răspuns la stres și/sau anxietate. "Este la fel ca atunci când îți saltă piciorul, îți răsucești degetele sau îți răsucești părul", explică ea. "Este o modalitate de a [se descărca] un pic de abur, dacă vreți."

În mod similar, roaderea unghiilor este adesea un obicei compulsiv - ceva ce oamenii fac pentru a scădea tensiunea profundă care se acumulează în corpul lor, explică Christine Gibson, MD, medic de familie certificat și psihoterapeut specializat în traume și stres la Universitatea din Calgary, Canada. "Avem tendința de a reține o mare parte din stresul nostru în sistemul nostru nervos, la nivel subconștient", explică ea. 

Mușcatul unghiilor nu este, în general, ceva la care oamenii se gândesc în mod conștient: Ei constată pur și simplu că se întâmplă, notează Dr. Gibson. Dar odată ce obiceiul începe, este greu de oprit. "Corpul are nevoie de modalități de a elibera tensiunea stocată", explică ea, "așa că, atunci când găsește una, poate fi greu de redirecționat până când se descoperă una mai eficientă".

Cum să nu-ți mai rozi unghiile

Te-ai hotărât să faci un efort conștient pentru a nu-ți mai roade unghiile? Poate că nu pare, dar este o mare chestie! Să știi, de asemenea, că nu ești singură: Mulți oameni s-au luptat cu roaderea unghiilor și cu alte obiceiuri similare și înțeleg că renunțarea la acest obicei nu este un lucru ușor. Încă ceva: Nu există o formulă unică pentru a renunța la acest obicei, așa că s-ar putea să fie nevoie de câteva încercări și erori înainte de a găsi o strategie care să funcționeze pentru tine.

De obicei, este un proces - nu ceva care se întâmplă peste noapte. "Dacă cineva decide să renunțe la orice obicei, trebuie să creeze circumstanțele cele mai susceptibile de a duce la succes", spune Dr. Gibson. Iată cum să începi, să faci progrese și, în cele din urmă, să nu-ți mai rozi unghiile, potrivit experților.

Fii bun cu tine însuți

Mergeți cu gândul că faptul că faptul că vă roadeți unghiile nu este un defect de caracter sau un semn că ați făcut ceva greșit. "Fiți autocompătimitor în această luptă", spune Dr. Gibson. "Corpul nostru creează aceste obiceiuri adaptative cu un motiv". Amintiți-vă, de asemenea, că acesta este probabil un obicei pe care l-ați dezvoltat și consolidat de ani de zile - dacă a fost un comportament automat pentru o lungă perioadă de timp, va dura în mod natural o vreme pentru a se desface, de asemenea. Răbdarea este cheia.

De exemplu, în loc să vorbiți negativ despre sine, care se concentrează pe problemă - "De ce fac asta?" sau "Ce este în neregulă cu mine?" - încercați să vă concentrați pe motivul pentru care a vă roade unghiile ar putea fi modul în care sistemul dumneavoastră de a face față la altceva, spune Dr. Gibson. abordați obiceiul cu puțină curiozitate și compasiune: Ce anume despre roaderea unghiilor este menit să te ajute? Cum vă protejează, chiar dacă nu mai este cu adevărat necesar? "Dacă ne gândim la astfel de comportamente ca fiind de ajutor, nu mai simțim atât de multă rușine în legătură cu ele - ceea ce tinde să înrăutățească totul", explică ea.

Creșteți gradul de conștientizare a acesteia

Deoarece roaderea unghiilor este un lucru pe care oamenii îl fac de obicei fără să își dea seama, Dr. Yin recomandă să acordați o atenție mai mare acestui obicei. "Adesea, comportamente precum roaderea unghiilor și scobitul în piele sunt atât de rutină pentru noi, încât am creat deja o cicatrice în momentul în care ne dăm seama că o facem", explică ea. "Așadar, primul truc este să vă creșteți conștiința de sine". A lua notițe (fără a judeca) despre momentul în care se întâmplă este un pas inițial uriaș în acest proces.

Identificați-vă factorii declanșatori

Pentru a veni cu un plan de joc pentru a renunța, trebuie mai întâi să știi când, unde și în ce circumstanțe este cel mai probabil să îți rozi unghiile. "Sunt dinamica familiei sau problemele de la serviciu deosebit de declanșatoare?" întreabă Dr. Yin. "Să ne adâncim în motivul pentru care anumite teme au un efect atât de puternic asupra noastră poate fi foarte util, pentru că, chiar dacă ne oprim din a ne mai roade unghiile, ne este ușor să înlocuim [obiceiul] cu altceva, cum ar fi scărpinatul sau legănatul pielii, dacă nu abordăm cauza de bază." Alături de evenimentele și experiențele declanșatoare, Dr. Gibson sugerează să notați momentele din zi și locațiile în care este cel mai probabil să vă roadeți unghiile, astfel încât să vă puteți ajusta rutina, după caz.

Stabiliți-vă obiective

Mulți oameni au mai mult succes atunci când lucrează pentru un obiectiv specific. Dacă acest lucru v-ar fi de ajutor, Dr. Yin spune că este important ca obiectivul dvs. să fie atât concret, cât și măsurabil.

"Unii oameni răspund mai bine cu o abordare mai graduală", explică ea. "Indiferent, chiar dacă pare mic, progresul este totuși un progres." De exemplu, vă puteți da un termen limită pentru a renunța în general, sau puteți stabili obiective mai mici pe parcurs - cum ar fi selectarea unei date pentru a renunța să vă mai roadeți unghiile la serviciu, apoi o altă dată pentru a nu mai face acest lucru în mașină, apoi, în cele din urmă, acasă.

Oferiți-vă un stimulent sau un factor de descurajare

În plus față de motivațiile inițiale pentru a nu vă mai roade unghiile, Dr. Yin recomandă să vă oferiți un alt motiv de motivare pentru a merge până la capăt. "Am lucrat cu pacienți care s-au luptat cu scobitul pielii", spune ea. "Scufundarea într-un regim de vindecare a pielii nu numai că le-a ajutat pielea să se vindece, dar le-a creat și mai multe stimulente pentru a nu anula toată munca pe care au depus-o [pentru a renunța la obiceiul lor]."

În aceeași ordine de idei, obținerea unei manichiuri poate crea un stimulent similar pentru persoanele care încearcă să nu-și mai roadă unghiile, explică Dr. Yin. Dr. Gibson este de acord, adăugând că alți factori de descurajare aversivi, cum ar fi purtarea unei lacuri de unghii cu gust neplăcut sau chiar purtarea de mănuși ar putea fi de ajutor. "Din experiența mea clinică, acestea trebuie să fie folosite împreună cu un comportament substitutiv adecvat - altfel nu se abordează cauza principală", notează ea, potrivit realsimple.com