Se dichisește, își pune hainele cele mai bune, se încheie până la ultimul nasture de la cămașă (bun! e ardelean!) și-l roagă pe tatăl lui să-i împrumute bicicleta.

- Satul vecin e la 10 km. N-aș vrea să ajung plin de praf și transpirat, tată.
- Eu ți-o dau, fiule, dar să ai mare grijă de ea c-acuma am curățat-o. Uite, de plouă ți-am pregătit aici niște vaselină, s-o ungi pe la încheieturi, să nu-mi ruginească dracu'.
Merge tânărul la logodnică, unde dă și de mama soacră și de tata socru și mănâncă toți patru de se sparg. Cum stăteau ei cu burțile pline după masă, zice tata scocru, auzind cum femeile tot turuie de fericire că le-a ieșit bine masa: 
- Cine scoate primul cuvânt, spală vasele!
Se făcu o liniște de mormânt. Moșul era satisfăcut și-și aprinse o pipă. Numai că tânărul logodnic începe să se simtă în călduri. Și logodnica îi zâmbea cu subînțeles... O luă deci pe fată, o trânti pe masă și devansă noaptea nunții cu câteva luni. Moșului i s-a stins pipa. Fumega mai mult pe urechi și era roșu ca racul.
Tineretul își termină numărul, se așează la locul lor, doar că tânărul prinde curaj. Se uită din ce în ce mai insistent la viitoarea mamă soacră. Și cum băuseră și pălincă înainte și vin bun de casă după, i se păru atrăgătoare. O luă deci și pe dânsă, o așeză pe masă și repetă figura făcută cu logodnica. Moșul își învârtea de nervi proteza-n gură, asuda din greu, era roșu ca octombrie, dar nu scoase o vorbă.
Se liniștește toată lumea când se aude un tunet. Toată lumea tresare. Se vede un fulger, iar un tunet ... Tânărul își aduce aminte de bicicleta lui taică-su. Se ridică în picioare și scoate din buzunarul pantalonilor, vaselina. La care moșul speriat:
- Bine, bine! Spăl eu vasele!