Ortodoxe
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog (Sâmbăta Sf. Mare Mc. Teodor Tiron. Pomenirea morţilor)

Greco-catolice
Sf. cuv. Teofan; Sf. papă Grigore Dialogul. Pomenirea morţilor

Romano-catolice
Ss. Inocenţiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.


Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 12 martie.

Sfântul Teofan s-a născut la Constantinopol, părinţii săi, Isaac şi Teodotia, făceau parte din familii dinastice bizantine. Printre rudele sale se numărau doi împăraţi ai imperiului: Leon Isaurul (717-740) şi Constantin Copronimul (740-775). Orfan de tată de la vârsta de 3 ani, Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul care, în înţelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani, cu fiica acestuia, urmând ca la vârsta cuvenită să fie căsătoriţi.

Când a venit ziua nunţii, tânărul mire i-a descoperit soţiei sale gândul pe care îl avea, să rămână împreună pentru puţin timp, pentru a-l linişti pe tatăl fetei, prefăcându-se că trăiesc în firească însoţire trupească, dar sub acest chip să trăiască ca fratele cu sora.

Cei doi soţi s-au învoit astfel să trăiască în deplină curăţie şi au început să împartă din averea lor săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuţiile de înalt funcţionar al imperiului.

După moartea părinţilor, s-au hotărât amândoi pentru viaţa monahală, Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Sigriania, iar soţia sa, primind numele de Irina, în Mănăstirea Prinkipos.

Sfântul Teofan a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte şi ridicând un aşezământ monahal în insula Calonim. Apoi plecând de acolo la muntele Sigrianiei a făcut şi acolo o mănăstire, unde a primit să fie egumen. Dar aşa cum Hristos porunceşte în Evanghelie: "Cel mai mare să vă fie vouă slugă; şi cel ce voieşte între voi să fie întâi, să fie vouă rob".

"Şi slujea Cuviosul Teofan egumenul cu mîinile sale la trebuinţele tuturor. Căci îi dăruise atunci Dumnezeu tărie trupească şi la tot lucrul mănăstiresc el se ostenea mai mult decît alţii şi s-a făcut tuturor chip de viaţă îmbunătăţită în iubirea de osteneală" (Vieţile Sfinţilor).

A participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787), în calitate de egumen al aşezământului din Sigriania.

În timpul mişcării iconoclaste a fost exilat de Leon Armeanul (813-850) în insula Samotracia. Bătrân şi bolnav, după 23 de zile de exil a murit.

* Sfântul Grigorie Dialogul s-a născut la Roma, tatăl său, Gordian, era senator. Din familia sa atât bunicii cât şi mama sa, Silvia, s-au botezat, iar Sfântul Grigorie născându-se într-un astfel de neam sfânt, încă din tinereţe a fost deprins cu faptele bune şi cu dragostea de Dumnezeu. Deşi trăia în lume, el era monah prin viaţa şi voinţa sa.

După moartea tatălui, a început să împartă marea avere ce-i rămăsese în milostenii şi pentru sfintele locaşuri.

"În Sicilia a zidit şase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuinţă, iar a şaptea, în Roma, înăuntrul cetăţii, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-şi în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinţilor Mucenici Petru şi Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, şi într-acea mănăstire lepădându-şi hainele mireneşti ţesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahiceşti şi s-a povăţuit de iscusiţii stareţi Maximian şi Ilarion" (Vieţile Sfinţilor).

Nu după multă vreme, s-a făcut egumen al acelui aşezământ.

A fost ales episcop al Romei, în timpul împăratului Mavrichie (582-602). Sfântul Grigorie a păstorit Biserica lui Dumnezeu treisprezece ani şi s-a mutat la Domnul în timpul împăratului bizantin Flavius Focas Augustus, cunoscut sub numele de "Foca Tiranul" (602-610), notează Agerpres.