Crăciunul ne aduce de fiecare dată multe bucurii, multă pace, iubire şi atenție din partea celor din jur. În exclusivitate pentru Spectacola, părintele Florin Ioniță, preot paroh al Parohiei Brătila de Jos, a dezvăluit ce înseamnă cu adevărat Crăciunul, dar și cum trebuie să ne pregătim pentru această mare sărbătoare. 

Ce înseamnă cu adevărat Crăciunul? 

„Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus Hristos, în primul rând, trebuie să fie o sărbătoare a bucuriei fără de margini, adică a bucuriei universale. Ea în sine este o sărbătoare a bucuriei universale, deoarece vedem cu toții cum la această mare sărbătoare participă toate neamurile pământului. În primul rând, familia își așteaptă copiii, copiii se întâlnesc cu părinții, nașii cu finii, finii cu nașii. De Nașterea Domnului, în întreaga lume se simte o bucurie, pe lângă cea materială, o bucurie a divinității. Dincolo de diferențele de credință, concepția de viață, de limbă, de etnie, toți se bucură de această sărbătoare pentru că arată unitatea noastră în Dumnezeu. Chiar și rațiunea noastră este luminată de Duhul Sfânt, pentru că, în acele momente, mai ales atunci când mergi pe ulițele satului, prin orașe, pe la toate casele creștinilor simți fiorul sfânt, divin, dar și copilăria. Tocmai de aceeaa spun că Nașterea Domnului este sărbătoarea bucuriei universale, cum însăși și Înaltul Preasfințitul Ioachim, arhiepiscolul Romanului și Bacăului, definea foarte bine într-un cuvânt la pastrală trimis tuturor preoților, că Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca om pe pământ a izvorât speranța și bucuria în sufletele tuturor creștinilor.”, a declarat preotul Florin Ioniță, în exclusivitate pentru Spectacola. 

Cum să ne pregătim sufletul pentru Crăciun

„Este adevărat că pregătirea pentru Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos are două direcții: pregătirea spirituală și pregătirea materială, care stă mai mult în sarcina gospodinelor și a gospodarilor. Înainte de Nașterea Mântuitorului Isus Hristos, pentru că nașterea înseamnă venirea Lui pe pământ, trebuie să te pregătești. Cine nu se pregătește, înseamnă că nu prețuiește. Cânt te întâlnești cu cineva te pregătești, ai o ținută adecvată, prezentabilă, deosebită, dar când vine Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor, atunci, conform rânduielii Bisericești, noi trebuie să ne pregătim cu un post. Și de aceea s-a rânduit postul de 40 de zile, iar în această perioadă, omul se curăță de patimi, încearcă să devină mai bun, mai aproape de Dumnezeu și, mai presus de toate, omul trebuie să simtă schimbarea lui. Nu va fi o schimbare totală. Dacă un an de zile nu ai fost bun, atunci nu ai cum să te schimbi deodată. Dar, începutul schimbării, pocăința ta, împreuna ta lucrare cu harul lui Dumnezeu, te face un fiu răscupărat al Părintelui Ceresc. 

Postul reprezintă momentul prielnic prin care să ieși din ființa tași să lași loc în inima ta să vină Isus Hristos și să ostenești prin împlinirea faptelor bune și prin acea înfrânare, încât la Nașterea Domnului, când te întâlneștu cu pruncul Isus să fii demn, măcar de numele creștin și de bucuria venirii lui în viața ta și a casei tale, a familiei tale. Și atunci când se apropie Crăciunul, oamenii, copiii vin la mărturisit, la împărtășit, lasă grijile lumești, fiecare dorește să se mărturisească, dorește să i se ierte păcatele, fiecare dorește să se împărtășească. Atunci când Domnul vine, el să fie cât de cât vrednic. Ba mai mult, înainte de Nașterea Domnului, cu câteva zile, preotul satului, care este o entitate spirituală și este cel care veghează la mântuirea tuturor merge din casă în casă și vestește cu teologul satului sau cu un dascăl Nașterea Domnului cântând : „Nașterea ta Hristoase, Dumnezeul nostru”, iar oamenii îl așteaptă cu lumânarea aprinsă, pe masă sunt nenumărate bunătăți, mere, pere, nuci, prăjturi, dar în special turtele pe plită, care simbolizează scutecele Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Pentru faptul că preotul l-a colindat pe om și că a vestit Nașterea Domnului, plin de bucurie, împarte celelalte bucate la creștini, arătând într-adevăr că Mântuitorul va veni. Casa trebuie să fie una curată, aranjată, o casă care să-l primească pe Hristos, apoi oaspeții și, în special colindătorii, copiii, care vin cu atâta drag și atâta sfială, bucurându-se că pot colinda, că pot primi. Cea mai mare bucurie pentru ei e când sunt primiși, iar dacă tu îi primești, înseamnă că, prin colindători, l-ai primit pe Hristos și este cea mai mare bucurie. ”, ne-a mai spus preotul paroh, Florin Ioniță.