Se știe despre câini că sunt cei mai buni prieteni ai omului, iar acum o cercetare sugerează că acest lucru s-ar putea datora beneficiilor pe care caninii le oferă creierului nostru pentru sănătate. 

Oamenii de știință din Japonia au descoperit că deținerea unui câine de orice rasă - dar nu și a unei pisici - reduce cu 40% riscul ca persoanele în vârstă să sufere de demență, comparativ cu persoanele care nu au unul, potrivit DailyMail. 

Având un câine crește probabilitatea de a ieși din casă, ceea ce duce la mai multe interacțiuni cu alți oameni și, la rândul său, antrenează creierul, spun ei. 

Acest lucru are un "efect supresiv" asupra dezvoltării acestei afecțiuni debilitante, care afectează peste 55 de milioane de persoane din întreaga lume. 

Cercetările anterioare sugerează, de asemenea, că deținerea unui câine în rândul adulților în vârstă are un efect protector asupra dizabilității fragilității și a decesului din orice cauză.  

Noul studiu a fost condus de cercetătorii de la Institutul Metropolitan de Gerontologie din Tokyo, Japonia, care spun că este primul care arată că deținerea unui câine protejează împotriva demenței. 

'Proprietarii de câini cu un obicei de a face exerciții fizice și fără izolare socială au avut un risc semnificativ mai mic de demență invalidantă', spun ei în lucrarea lor.

'Îngrijirea câinilor ar putea contribui la menținerea activității fizice, inclusiv la a avea un obicei de a face exerciții fizice, și la participarea socială chiar și în fața unor restricții la interacțiuni precum cele experimentate în timpul pandemiei Covid-19'. 

Demența este un termen generic pentru simptomele care apar atunci când există un declin al funcțiilor cerebrale, dar Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență. 

Multe forme de demență, inclusiv Alzheimer, sunt asociate cu o acumulare anormală de proteine în creier.

Dar exercițiile fizice reduc această acumulare, menținând în același timp un flux sanguin adecvat către creier și stimulând creșterea și supraviețuirea celulelor cerebrale. 

Pe lângă activitatea fizică intensă, un alt sfat obișnuit pentru a evita demența este acela de a rămâne activ din punct de vedere mental și social. 

Activitatea mentală ajută la dezvoltarea "rezervei cognitive" - capacitatea creierului de a face față și de a continua să lucreze. 

Pentru acest studiu, cercetătorii au recrutat 11.194 de adulți în vârstă din Japonia, cu vârste cuprinse între 65 și 84 de ani. 

Participanților, toți independenți din punct de vedere fizic și cognitiv la începutul studiului, li s-au trimis chestionare pe care trebuiau să le completeze cu privire la faptul dacă dețineau o pisică sau un câine.

De asemenea, au fost întrebați despre orice tip de exerciții fizice pe care le făceau mai mult de o dată pe săptămână, de la mers pe jos și alergare, la înot yoga, ciclism și stretching. 

Aproximativ patru ani mai târziu, a fost evaluată starea lor de sănătate, inclusiv dezvoltarea oricărei afecțiuni de demență. 

Pentru întregul eșantion, cercetătorii au calculat "raportul de probabilitate", care indică riscul de a dezvolta demență, atât pentru proprietarii de câini, cât și pentru cei de pisici. 

După ajustarea factorilor de fond, raportul de șanse a fost de 0,6 pentru proprietarii de câini, dar mult mai mare - 0,98 - pentru proprietarii de pisici și de 1 pentru cei care nu aveau câini sau pisici.

Așa cum era de așteptat, cât de mult au făcut exerciții fizice participanții a avut, de asemenea, un efect asupra riscului de demență - dar acest lucru a făcut diferența extrem de importantă pentru proprietarii de câini. 

Proprietarii de câini cu un obicei regulat de exerciții fizice au avut un raport de șanse scăzut de demență de 0,37 în comparație cu persoanele fără câini care nu făceau exerciții fizice. 

Dar proprietarii de câini care nu aveau obiceiul de a face exerciții fizice aveau un raport de probabilitate mult mai mare, de 0,89, în comparație cu persoanele fără câini care nu făceau exerciții fizice. 

Iar proprietarii actuali de câini care nu aveau nici un fel de izolare socială au avut un raport de șanse de 0,41 în comparație cu persoanele fără câini care erau izolate din punct de vedere social. 

Cu alte cuvinte, proprietarii de câini cu un obicei de a face exerciții fizice și fără izolare socială au cel mai mic risc de demență invalidantă. 

Cu toate acestea, rezultatele arată că a avea un câine nu protejează împotriva bolii dacă faceți puțină mișcare și sunteți izolat social, avertizează echipa. 

'Proprietarii de câini fără obiceiuri zilnice de stil de viață legate de îngrijirea câinelui, cum ar fi lipsa unui obicei de exerciții fizice și izolarea socială, nu au înregistrat efecte pozitive legate de prevenirea demenței', scriu ei. 

Cercetătorii notează că proporția posesorilor de câini și pisici din Japonia este mai mică decât cea din țările occidentale, cum ar fi SUA. 

'Astfel, va fi important să se evalueze dacă relațiile găsite în Japonia sunt prezente și în țările occidentale și în alte țări', spun ei. 

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la nivel mondial există aproximativ 50 de milioane de persoane cu demență, iar în fiecare an se înregistrează aproape 10 milioane de cazuri noi.

Un studiu din 2021 a estimat că numărul cazurilor de demență la nivel mondial aproape se va tripla, ajungând la peste 152 de milioane până în 2050, ca urmare a îmbătrânirii populației.

Cea mai mare creștere a prevalenței demenței demenței va fi înregistrată în estul Africii subsahariene, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu, au precizat experții de la Universitatea din Washington.