Pandemia de coronavirus a blocat cariera lui Amos, spectacolele sale obişnuite fiind anulate din cauza creşterii numărului de infecţii din Rusia. După 10 luni în care nu a avut un loc de muncă, s-a întors în Singapore pentru a aştepta trecerea pandemiei în condiţii relativ mai sigure. Dar nici aici nu poate lucra cu muzica.

''Mulţi dintre noi, muzicienii, încă nu avem locuri de muncă, suntem oarecum strămutaţi'', a declarat Chiya, aşa cum preferă să fie cunoscut. ''Am depus cereri pentru mai mult de 40 de locuri de muncă încă din ianuarie anul trecut, dar de la majoritatea nu am primit niciun răspuns''.

Tânărul de 30 de ani a mai spus că, deşi în Rusia restricţiile se diminuează puţin câte puţin, nu sunt destule locuri de muncă pentru dirijorii străini, notează Agerpres. 

Între timp, el ascultă piese de orchestră simfonică la căşti în timp ce pedalează între destinaţii, efectuând, în medie, 30 de livrări pe zi.

Deşi Chiya are un venit similar cu cel anterior, el lucrează mult mai mult, iar efortul fizic este mult mai mare.

Între schimburi, el studiază muzica. Studiază, de exemplu, operele lui Verdi. Vorbeşte zilnic prin apel video cu soţia sa rusoaică, aceasta neputând să stea cu el în Singapore.

''Îmi e dor să fiu iar pe scenă. Desigur, îmi lipseşte colaborarea cu oamenii, îmi e dor să dau din mâini şi să creez magie folosindu-mă de muzică'', a spus acesta.

Totuşi, el spune că locurile de muncă au unele asemănări. ''Ca livrator, aduc alimente oamenilor pentru a le hrăni corpul. Ca dirijor, lucrez cu orchestra pentru a le hrăni sufletul şi mintea''.

Chiya speră că, pe măsură ce populaţia lumii se vaccinează împotriva coronavirusului, mai multe locuri vor începe să se redeschidă. Are deja o rezervare făcută pentru Festivalul Primăverii de la Tokyo ce are loc în aprilie.

Tânărul muzician simte că această experienţă l-a maturizat.

''Eu dirijez mult Verdi''. ''Este multă tragedie în muzica lui, şi cred că această experienţă m-a ajutat, într-un fel, să fiu mai puternic. Îmi pot exprima emoţiile mai bine. Deşi nu a trecut decât un an, eu mă simt de parcă m-aş fi maturizat mai mult decât atât'