În ziua de Dragobete este sărbătorită natura, iubirea, renașterea, dar și fertilitatea.

Pe 24 februarie ar trebui să ții cont de aceste obiceiuri:

Chiar dacă în ziua de Dragobete lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise, curățenia este permisă, aceasta este considerată în tradiția populară aducătoare de spor și prospețime.

Pe 24 februarie ar fi bine să nu plângi, deoarece lacrimile sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile ce vor urma. 

Ar fi bine să nu sacrificați animale de Dragobete. Se spune că dacă faceți acest lucru relațiile vor avea de suferit. 

Cuplurile nu ar trebui să se certe, iar bărbații să nu își supere soțiile, căci altfel vor avea o primăvară plină de necazuri și ghinion. 

Dacă nu veți sărbători ziua de Dragobete, oăule se vor strica sub cloști și nu vor scoate pui. 

Toată lumea trebuie să fie fericită de Dragobete, pentru a avea parte de iubire tot anul. 

Certurile din ziua de Dragobete vor aduce ghinion în lunile ce vor urma. 

Ce este Dragobetele?

Dragobete este un zeu al iubirii în tradiția românească, precum Cupidon în mitologia romană sau Eros în mitologia greacă.

Legenda Dragobetelui spune că acesta s-a numit inițial Dragomir și era copilul Babei Dochia.

O altă legendă spune că Baba Dochia ar fi avut un fiu pe nume Dragobete, care s-a căsătorit cu o fată fără permisiunea mamei. Pentru a se răzbuna, Baba Dochia a trimis-o pe noră la pârâu să spele un ghem de lână neagră, până acesta s-ar face alb. Din cauza frigului, degetele fetei au început să sângereze, dar continua să spele ghemul de lână de frica Babei Dochia. 

Lui Iisus Hristos i s-a făcut milă de sărmana fată și i-a dat o floare roșie cu care să spele lâna. Doar așa fata a reușit să facă lâna albă.

 
Fericită, fata i-a povestit toate acestea Babei, care nu a crezut-o și i-a spus că acela nu era Hristos, ci l-a numit Mărțișor. Baba Dochia a plecat cu turma de oi pe munte pentru a căuta flori, convinsă că a venit primăvara. Pe drum, aceasta şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Însă vremea s-a schimbat. A venit gerul și a început să ningă. Baba Dochia a înghețat împreună cu oile și, așa cum spune legenda, s-a transofrmat în stană de piatră.