Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri este prăznuit în ziua de 8 noiembrie.

Soborul Sfinţilor Îngeri se sărbătoreşte de Biserică conform învăţăturilor părinţilor insuflaţi de Dumnezeu, "care au lepădat de mult credinţa cea rea a închinării de îngeri care era la eretici şi la închinătorii de idoli". (Vieţile Sfinţilor)

Căci a fost o credinţă greşită a închinării la îngeri: "Erau în acea vreme oarecare eretici care, arătându-se smeriţi şi cu mândrie lăudându-se că urmează îngerilor prin înfrânare şi prin viaţa lor cea curată, învăţau a da asemenea închinăciune îngerilor ca şi lui Dumnezeu. După aceea s-au ivit alţii, care ziceau că îngerii sunt ziditori ai făpturii celei văzute mai presus şi mai cinstiţi decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nişte fiinţe fără de trupuri; iar despre Mihail ziceau că este Dumnezeul evreilor. Apoi alţii dându-se vrăjitoriilor, chemau pe diavoli şi le slujeau lor, numindu-i pe ei îngeri". (Vieţile Sfinţilor)

Mai ales între coloseni, care se aflau în Mitropolia Laodiceei, se înmulţise un asemenea eres; şi mulţi săvârşeau în taină păgânească închinare la îngeri, asemenea cu închinarea la idoli, pentru care Sinodul din Laodiceea a dat anatema, iar Sfinţii Îngeri sunt prăznuiţi astăzi ca slujitori ai lui Dumnezeu şi păzitori ai neamului omenesc.

În Colose, unde la început se aducea închinăciune îngerilor, s-a început a se săvârşi cu dreaptă mărire prăznuirea soborului îngeresc, zidindu-se biserici mari şi frumoase în numele Sfântului Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor.

Soborului Sfinţilor Îngeri se sărbătoreşte în luna noiembrie, care este a noua după luna martie, ce este întâia de la zidirea lumii, spre închipuirea numărului cetelor îngereşti, în număr de nouă, pe care le-a numărat Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel: "Căci, răpit fiind Sfântul Pavel până la al treilea cer şi văzând acolo deosebirile cetelor sfinţilor îngeri, a spus aceasta şi lui Dionisie, ca unui ucenic al său. Iar acele nouă cete sunt despărţite în trei ierarhii, care cuprind câte trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc şi cea mai de jos". (Vieţile Sfinţilor)

Toate cetele cele mai presus de cer se numesc cu acelaşi nume, adică îngeri, cu toate că au şi alte nume, precum: Serafimi, Heruvimi, Scaune, cea dintâi ierarhie şi cea mai de sus şi mai aproape de Preasfânta Treime, apoi ierarhia de mijloc, Domniile, Puterile şi Stăpâniile, a treia treaptă este a Începătoriilor, Arhanghelilor şi Îngerilor. Toţi se numesc însă îngeri, căci numele înger nu arată însăşi natura lor, ci numai slujba. Deci, toţi sunt îngeri pentru că toţi slujesc lui Dumnezeu.

Ultima dintre trepte, Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii, este cea mai de jos şi mai aproape de noi, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

"Începătorii se numesc pentru că sunt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rânduindu-i pe dânşii spre împlinirea dumnezeieştilor porunci. Lor le este încredinţată îndreptarea a toată lumea şi păzirea împărăţiilor şi a domniilor, a ţinuturilor, a popoarelor, a neamurilor şi a limbilor. Căci fiecare împărăţie, neam şi limbă are deosebit păzitor şi îndreptător al întregii sale laturi pe un înger dintr-această ceată cerească ce se zice Începătorie. Slujba acestei cete, după înţelegerea lui Grigorie (Sfântul Grigorie Dialogul), este a învăţa pe oameni ca să dea cuviincioasă cinste la tot dregătorul, după vrednicia slujirii lui. Aceşti îngeri înalţă pe cei vrednici la treptele ierarhiilor celor mai cinstite şi-i povăţuiesc pe dânşii ca să nu caute dregătoria pentru câştigul şi chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste şi mărirea cea deşartă, ci pentru cinstea lui Dumnezeu şi pentru creşterea şi înmulţirea laudei Lui şi pentru folosul celor de aproape, slujind de obşte tuturor treburilor celor ce sunt sub stăpânirea lor.

Arhangheli se numesc cei mari şi vestitori de bine, adică cei care vestesc tainele cele mari şi preamărite şi aceştia au slujbe, precum zice marele Dionisie (Areopagitul), a descoperi prorociile, cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi înţelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca să vestească îngerilor celor mai de jos şi printr-înşii oamenilor. Iar Sfântul Grigorie Dialogul zice: 'Aceştia înmulţesc sfânta credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte'.

Îngerii, în orânduielile cele cereşti, sunt mai jos decât toate rânduielile şi mai aproape de oameni. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voile Lui cele mai mici, povăţuindu-i să vieţuiască cu fapte bune şi cu dreptate după Dumnezeu. Apoi sunt puşi să ne păzească pe noi, pe fiecare credincios. Deci, pe cei ce suntem buni, ne ţin ca să nu cădem, iar pe cei care cădem, ne ridică. Ei niciodată nu ne lasă, deşi uneori greşim şi sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai să voim şi noi". (Vieţile Sfinţilor)

Voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, rânduiţi de Dumnezeu ca nişte credincioşi slujitori ai Lui.

Sfinţii Arhangheli, în vremea căderii satanei (Luceafărul care a căzut din pricina mândriei) împreună cu cei care l-au urmat în răzvrătirea lui, au adunat aceste trei cete şi oşti îngereşti.

Arhanghelul Mihail a strigat atunci cu glas mare: "Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi cum se împărtăşeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos, în adânc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ". (Vieţile Sfinţilor)

Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dintâi, în prima ceată, împreună cu toate cetele cereşti, a slăvi pe Sfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta!

Această conglăsuire a sfinţilor îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime, notează Agerpres.