Invitată în platoul emisiunii La Măruță, de la Pro TV, psihoterapeutul Oana Nicoalau  a explicat ce este sindromul inimii frânte, dar și cum poți face față unei despărțiri dureroase.  

"Atunci când trecem printr-o despărțire, se activează anxietatea, grijile, intervine stresul. Creierul nostru eliberează adrenalină ca să trecem prin proces. Efectele sunt asemănătoare atacului de cord, chiar dacă nu e vorba de atac de cord. Sunt valabile și pentru femei și pentru bărbați. Nu toată lumea trece prin sindromul inimii frânte, dar se întâmplă. (...) Ideea e să nu trecem singuri prin proces, să fim alături de cineva, ai nevoie să vorbești, să ventilezi. Ai nevoie de o persoană care să stea pur si simplu să te asculte, nu ai nevoie de cineva care să zică lasă că o să fie bine.", a spus psihoterapeutul în cadrul emisiunii de la PRO TV. 

Etapele vindecării

"Să stai să asculți cu empatie, să îl ajuți să scoată gândurile. (...) Sunt aceleași etape ale pierderii, avem etapa de negare, avem etapa de furie, apoi etapa de tristețe care duce uneori la depresie și apoi începe acceptarea și reorganizarea vieții. Trebuie să ai oameni lângă tine și să tragi un pic de tine și să faci lucruri. Chiar dacă nu îți vine să ieși din casă, să îți dai un șut și să faci asta. Odată ce ai trecut printr-o despărțire, trebuie să te uiți la relația anterioară și să vezi ce anume ai de învățat despre tine.", a ai spus aceasta 

Provocările din cuplu în primul an de viață al copilului

Una din principalele frici ale viitorilor părinți, este cum se va transforma relația lor, după apariția copilului. Primul an de după naștere, este considerat a fi cel mai dificil pentru relația părinților. 

 „Într-un cuplu sunt întotdeauna doi – și fiecare dintre ei are contribuția proprie la menținerea unei relații bune de cuplu sau, invers, la îndepărtarea progresivă. Adesea, proaspătul tată se simte exclus, mai ales imediat după naștere și în primele luni de viață ale copilului. Viața de cuplu nu mai este ca „înainte”, copilul are parte aproape exclusiv de atenția partenerei sale, care nu îi încredințează lui, partenerului, niciun rol în îngrijirea copilui. Ca urmare, interesul lui se îndreaptă în altă parte, își descoperă hobby-uri și pasiuni cărora abia dacă le dădea atenție până atunci, iar câteodată chiar își îndreaptă interesul către alte femei (mai ales dacă nici înainte de apariția copilului relația de cuplu și mai ales aspectele sexuale nu funcționau perfect). De aceea eu le sfătuiesc pe femei să acorde încredere partenerilor și să îi lase să se ocupe de copil, pe măsura posibilităților, explicându-le ce au de făcut și având răbdare cu ei. Nu trebuie să uităm că legătura afectivă între tată și copil se formează în această perioadă și în cursul acestor interacțiuni; conexiunea psihică între tată și copil pe de o parte, precum și conexiunile afective care se formează în cuplu și între cuplu și copil pe de altă parte, sunt cele care vor întreține pe viitor stabilitatea acestei familii. Aud adesea mame spunând „acum e copilul prea mic ca să îl las pe partener să se ocupe de el, va recupera el mai târziu, când copilul va fi mai mare”. Însă și primele luni sunt importante, pentru fiecare din cei implicați și pentru coeziunea lor. Da, la noi funcționează încă străvechea cutumă și prejudecată potrivit căreia „părinții trebuie să trăiască numai pentru copii”, cutumă pe care proaspetele mame o duc uneori până la limită, dar ceea ce eu le-aș mai sfătui să se ocupe și de ele și de atractivitatea lor, să păstreze activ rolul de femei”, a declarat Oana Nicolau pentru Psychologies.