Această zi este legată de câteva obiceiuri și tradiții, care sunt respectate cu sfințenie mai ales în zonele rurale. De mâine, 7 martie, creștinii intră în postul Paștelui, care durează 40 de zile, până în duminica Paştelui, pe 24 aprilie. Acesta este considerat unul dintre cele mai astre posturi din an. 

În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminică Înfricoşatoarei Judecați - când se lasă sec de carne și Duminică Izgonirii lui Adam din Rai, potrivit calendarortodox.ro. Cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcatos trebuie să dispară treptat. 

Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar că efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mâncare postînd, suflete al meu, dar de pofte necuratindu-te, în deșert te lauzi cu nemancarea... Că un mincinos vei fi urat de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea...", potrivit crestinortodox.ro

Lăsata Secului. Tradiţii şi obiceiuri 

În această zi este bine ca familia să se adune laolaltă și să petreacă această sărbătoare cu bucate de "dulce". Tradiția mai spune că atunci când se lasă sec pentru Postul Paștelui, gospodinele ar trebui să spele toate vasele din casă, mai ales dacă au gătit preparate „de dulce” în ele și urmează să le folosească în perioada de post.

De asemenea, se spune că este bine ca în această zi, finii să meargă la nași cu plocon, iar dacă le-au greșit acestora peste an, să le ceară iertare pentru a păși cu inima deschisă în Postul Paștelui 2022.

Tot de Lăsatul Secului, gospodinele pot prepara plăcinte cu brânză, gogoși sau preparate pe care le pot servi la masă sau le pot da de pomană pentru sufletul celor adormiți.

O altă datină de Lăsata Secului care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.